But you’re the only one, Scarlet.


Niciun comentariu

Am ajuns in Bucuresti oarecum zgribulita de amintirea unui loc pe care il numesc ”acasa” dar care imi e mai strain ca ”strainatatea”.

Totul mi se pare stramt si stramb.

”It’s just my mood” imi zic si ma amuz imediat ce imi dau seama ca am gandit in engleza si nu in limba materna.

Cat de mult te schimba conditia de ”expat” – sa nu locuiesti niciodata mai mult de un an intr-o tara pentru cativa ani? Oare devii mai adaptabil si mai tolerant sau dimpotriva, iti critici tara mai aspru si nici vorba de a te mai adapta ”acasa”?

Romania e prafuita si miroase a tei. Cat de diferit de Los Angeles unde totul miroase a sare si plastic!

Astept masina timp de 15 minute si fumez ca un turc tigara dupa tigara. Sunt precipitata ca un Pepsi agitat si nu stiu cum sa imi linistesc mintea.

Ce faci aici? 

Cum ce? Aici ai casa, masa, prieteni, iubit si ceva familie … cum ce?

Mda.

Doar ca intr-un an de cand am fost plecata la 10.000 km departare, mi-am facut si casa si masa si prieteni si iubit.

 

the snake inside me stretching


15 comentarii

Imi strang centura de siguranta mai bine. Am luat atatea zboruri, ca imi e frica de ele.

Sau poate doar ai imbatranit si ti-e frica de … tic-tac-tic-tac. 

Ce ganduri proaste. Unde e fata cu sticla de sampanie? Din cate imi amintesc la first class te servesc imediat.

The snake inside me streching.

A fost mereu un sarpe sanatos. Al dracu sarpe. Drac de femeie ce sunt.

Flashback.

– Esti vegetariana? 

– Nu am fost niciodata prea … healthy. Nu. 

– E a treia oara cand luam cina si nu comanzi carne, zice el cu grija sa nu flirtreze cu iubita prietenului lui.

Sunt haiosi barbatii. Daca ii dau voie, renunta la orice prietenie pentru 3 secunde de climax. Dar nu ii dau voie. Nu aici, nu acum. Suntem in alt rol, in alta piesa si pentru prima oara nu sunt eu in rolul principal. Inca.

– Nu vreau sa inghit frica animalului care a fost prajit. Zambesc inocent, dar il privesc direct. El se pierde putin. This is easy. Always has been.

Mona e o blonda delicioasa. Cu parul blond, bogat si carliont, cu ochii ascunsi dupa ochelari mari, negri si grei, imbracata toata in negru in pantaloni mulati care ii cad perfect pe coapsele ei pline si vulgare, cu un top simplu strans la spate, care cade fin pe pantaloni. Poarta cercei si inelus fin cu diamante si ruj rosu. Cand rade, rade cu toata fata, cu dintii mari, albi, de ponei neastamparat.

Sonia in schimb e o papusa inalta, bruneta cu picioare foarte lungi, parul drept cazand in bucle vulnerabile si lenese, ochii mari conturati de gene false, buzele mici vopsite in ruj amarui care le fac sa para pline si numai bune de muscat.

Cele doua fete cu care luam cina, colege de munca si presupuse prietene, s-au intors la masa si eu am continuat sa vorbesc numai cu ele, ignorandu-i complet. Si pe iubitul meu si pe prietenul lui. Atat barbatii cat si femeile sufera cand sunt ignorati. Dar nu ambele sexe reactioneaza la fel.

Eu stiu ca ma va insela. Nu in seara asta, ci maine seara cand sunt in New York. Nu cu Mona, ca ea nu stie sa tina un secret. Cu Sonia ca imi e draga. Stiu si cum ma va minti. A naibii experienta.

In seara asta am sufletul de zapada, rece cum e Raiul Catolic.

Nu l-am iubit ieri seara. I-am facut un blowjob in taxi pe drum spre casa. Nu pentru el. Pentru mine. Vroiam sa imi amintesc gustul lui.

Gustul lui care imi e pe buze si in gat. Unde naiba e tipa cu sampania? Trust me, United First Class it’s not that good.

Timpul curge repede, ca un pahar varsat din inconstienta. He’s with her now.

The snake inside me streching.

#cafea fara gem


9 comentarii

Mi-am inceput prima dimineata din 2018 cu cafea amaruie si fara breakfast.

In timp ce imi cautam tigarile (am zis ca ma las de fumat), mi-am dat seama de prezentul in care traiesc: livingul spatios dar nu atat de luxos pe cat am fost obsinuita, putina dezordine, 2 pahare de sampanie de la magazinul de la colt, o perna aici, o perna acolo, cateva hartii de la munca, un Mac pe jos.

A ras un diavol in mine.

Uita-te putin la mine, imi zic, femeie cu cariera, cu o viata cat se poate de mediocra, dar blessed dupa majoritatea standardelor.

Au ras mai multi diavoli.

Sunt fericita ? Nu stiu. Nu mai stiu ce e fericirea. Nu mai sunt atat de ferma in my beliefs cum obsinuiam sa fiu. Cu siguranta am avut perioade mai fericite. Dar si mai triste.

Cum compari fericirea? De la 1 la 10 ?

Pentru mine, acest midlle income trap, in care sunt si eu captiva, a avut conotatii mult mai adanci acum cativa ani. A insemnat mediocritate. Condamnare voluntara la o viata nefericita. O casa mediocra, un salariu care te include in patura de mijloc, o relatie aproape perfecta, niste teluri obisnuite care nu au deadline si nici importanta, o stare pe cat de aproape pe atat de departe de fericire; am fugit de cand ma stiu de acest context. Am crezut ca voi trai oricum, dar nu asa. Am fugit pana am obosit.

Tocmai acesta este contextul meu acum: o cariera, femeie cuminte la casa ei, trecuta de 30 ani. Traiesc in starea asta de coma de cativa ani. Fiecare an e oarecum la fel, viata isi urmeaza cursul lin.

Am vrut orice, dar nu asta.

Mi-am gasit tigarile. Si cafeaua. Si telecomanda.

*

Imi doresc un an in care sa invat sa imi controlez emotiile mai bine si in care sa experimentez atat cat e necesar ca sa descopar ce ma face fericita.

La multi ani!

 

#Miami


5 comentarii

Maine ma mut in Miami

Iar de saptamana urmatoare incep un job nou la o corporatie din State si incep studiile pentru Master.

Toate-s vechi si noua toate*, trag dupa mine o iubire esuata, asemanatoare celor din casnicii.

Nu mai conteaza cum am ajuns in situatia asta, conteaza doar cum ies.

*Mihai Eminescu, Glossa

 

Note so self: 

„When one door closes another door opens; but we so often look so long and so regretfully upon the closed door, that we do not see the ones which open for us.”