Mi-am petrecut vara acasa, la mama, in Cluj. Aici e punctul zero pentru mine. Locul unde leg bandaje pe rani permanente.
Mama nu mi-a pus intrebari. Stie sa citeasca starea mea sufleteasca dupa orele de somn, tigarile pe care le fumez si parfumul pe care il port.
Am avut 2 ani grei. Ani care mi-au incarcat sufletul cu panici idioate si cu ganduri proaste. 2 ani in care am iubit cu toata fiinta mea. 2 ani in care am incercat sa imi manipulez mintea ca iubirea e de ajuns … tocmai eu, eu care stiu ca iubirea nu e niciodata de ajuns.
Am plecat din Londra fara sa ma despart de iubitul meu. Am refuzat sa incerc sa ghicesc momentul cand a intrat pe usa si a vazut o casa goala. Am refuzat sa ma intreb daca mi-a aruncat lucrurile, daca le-a mangaiat sau daca s a razbunat pe fiecare obicet din casa noastra. Am refuzat sa ma intreb daca a simtit usurare sau un gol imens.
Anul acesta am calatorit mai mult ca niciodata fugind de demonii mei si cautand altii pe care ii pot controla prin sex. Mi-am ascuns iubirea in rochii lungi cu spatele gol, in masini scumpe si cocktailuri la rasarit de soare. Mi-am donat inima in Tokyo si lacrimile in Hawaii. Mi-am pierdut mintile in substante interzise in Los Angeles si am violat contul meu bancar pe extravagante care nu ma mai fac fericita.
Apoi am venit acasa. Fara bagaj si fara cadouri.
E frumos acest Septembrie romanesc. Ma rasfat in ultimele zile cu cer sofisticat si mancare sfintita de degetele mamei, inainte sa plec din nou.
Mi-am ales o tara indepartata si calduroasa unde ma voi muta pentru urmatoarele luni. Biletul de avion din Inbox-ul mailului meu e confirmarea ca pot sa ies din acest spital de confuzie unde m-am internat singura si sigura de inevitabilul deznodamant.
Sunt bine. Doar ca nu sunt fericita.
mult noroc in noul inceput ! :)
Ce dor mi-a fost de tine… Sper sa iti gasesti fericirea si linistea sufleteasca. Ai grija de tine!
asteptam inca o postare..si pacat ca le-ai sters pe cele vechi,le reciteam tot timpul.”vacanta” placuta si astept postari ca din’acelea care le scriai candva:)
Simt atât de multe lucruri citind cea ce ai scris tu…
Îmi pare rău pentru momentele prin care treci. Sper să revină totul pe făgaşul normal:) Tot binele!
atat de dor imi era de tine…
Este foarte ușor să fii recunoscător pentru lucrurile bune din viața ta însă o viață cu adevărat abundentă vine din faptul că ești recunoscător pentru problemele tale. Recunoștința transformă lucrurile negative în pozitive. Găsește o cale să fii recunoscător pentru problemele tale și ele se vor transforma în cele mai bune lucruri pe care le-ai experimentat vreodată. – See more at: http://crististefan.com/recunostinta/#sthash.e4fDcDrj.dpuf
L-ai revazut pe tipu’ cu Dacia galbena? Sau ce masina (veche) avea..
Dr. House
alex, ai venit in viata mea si ai plecat fara goodbye si fara explicatii. unde esti?
Doar ca nu e de ajuns.
Ești o fire puternică dacă poți să lași absolut tot și să pleci acasă. Eu invers vreau să las totul aici și să plek unde nu am nimic și să construiesc castele imaginare apoi reale.
fii puternică și sper călătoria ta nouă să-ți aducă succese și fericire )))
Apreciaza si aceste sentimente, bucurate de ele asa triste sau fericite cum sunt. Ai o viata frumoasa, esti mai fericita decat crezi, traiesti si simti.
Daca am invatat ceva este ca viata nu se masoara in momentele fericite, ci in toate momentele ce iti trezesc sentimente.
Ai fi mai fericita daca ai avea „nimic”? daca viata ar fi banala si ai regasi-o in fiecare persoana cunoscuta? Daca nu s-ar intampla nimic si ai trai dupa rutina? Nu cred…
Esti fericita, bucurate de asta!
crezi vreun pic in d-zeu? sau te imboldeste necuratul?