Zi: noiembrie 17, 2013

din inbox


19 comentarii

jurnalul unei amante

Ma intrebati multe lucruri personale si eu ma simt flatata, dar sincer va spun (si stiti deja ca nu sufar de modestie) ca sunt o femeie ca oricare alta. Doar ca am ales sa traiesc altfel. Cred ca nu eu va fac curiosi, ci stilul meu de viata. Imi e greu sa va raspund pentru ca incerc sa imi mentin anonimatul. Altfel nu as mai putea scrie un jurnal. Iar o carte v-am spus deja ca nu pot sa scriu. Pe blogosfera romaneasca sunt oameni talentati, care stiu sa scrie. Eu nu am talentul acesta. Nu stiu sa inventez si nici sa creez personaje extraordinare prin care sa traiesc. Sunt limitata la viata mea si de asta nu scriu atat de des. Dar pentru cele cateva intrebari care mi-au umplut inboxul in ultimele saptamani, sper ca postul asta sa va satisfaca curiozitatea.

M-ati intrebat cine e Anna. Pentru cei care mi-ati descoperit blogul mai tarziu (minunile Facebookului), de Anna am scris in anii trecuti in posturi care acum nu mai sunt vizibile. Anna e o rusoiaca frumoasa pe care am cunoscut-o acum cativa ani in Londra. Am un zambet larg acum cand scriu si imi amintesc de ea. Avea inima rupta in bucati si credea ca toti barbatii sunt la fel. Niste depravati, cum imi amintesc ca mi-a spus, cu o voce joasa si timida, cand isi strangea cafeaua intre degetele lungi si tremurande. Avea capul plecat si era obosita sa mai creada in visele ei. Isi cauta un job de chelnerita si o camera intr-un shared accomodation. Mie mi-a placut fantastic gatul ei. Si parul ei auriu. Si buzele unde se pierdeau lacrimi simple si sincere. Acum e casatorita cu un om extraordinar si locuieste in Manhattan. Picteaza nuduri iar barbatul de langa, un self made millionaire,  o venereaza. M-ati intrebat ce e intre mine si Anna. Va raspund simplu: sex. Tandrete. Prietenie. Un joc de adolescente la pubertate, cum imi spune ea razand cand ma saruta si ma intreaba daca imi place.

M-ati intrebat cine e ”pustiul”. Ii spun ”pusti” mai mult sa il enervez. Ador cand isi strange maxilarul si simt ca ar da cu mine de toti peretii, de nervi. De fapt l-am cunoscut pe tatal lui, un oil tycoon, la o Conferinta la inceputul acestui an. Pustiul, e un baiat barbat de 20 si ceva de ani, incapatant si decis ca eu sunt o enigma pe care el vrea sa o dezlege. Eu ii spun ca enigmele care sunt intelese isi pierd farmecul. El imi spune ca ma iubeste. Eu ii spun sa nu uite ca m-a cunoscut la bratul tatalui lui. El imi spune: You won’t do that. Eu ii spun: Try me.  Aici va recunosc ca imi place pustiul, dar lui nu i-as recunoaste sub nici o forma. Motivul? I don’t date men under 30s.

M-ati intrebat cine e dacia galbena? Nu as putea sa scriu despre el nici daca as vrea. Prima mea iubire. 

M-ati intrebat daca am iubit vreodata. Da, am iubit. De doua ori. Si cred ca inca (ii) mai iubesc.

M-ati intrebat unde locuiesc. In ultimii 7 ani am locuit pe 4 continente. Acum sunt departe si de Europa si de America. Anna imi face vizite scurte la cateva saptamani. Sotul ei stie de noi si nu il deranjeaza. Anything that makes her happy, a fost concluzia lui.

M-ati intrebat ce lucrez. Am un job cu titlu mare si lung. Un birou in executive floor cu numele meu pe usa. Am secretara mea. Iar corporatia de pe business cardul meu e una din companiile puternice si influente din Fortune 500. Se joaca cu banii si destinele unor tari cum ma joc eu tenis duminica dupa-masa. Daca sunt fericita aici? Nu. Daca sunt norocoasa? Cu siguranta. Eu nu sunt o femeie de cariera. Am zis ”Da” acestui job la fel cum aprobi in Biserica. Sa imi umple un gol – lipsa de ceva constant in viata mea – si sa imi dea o busola intr-un moment din viata mea in care nu mai directie.

M-ati intrebat daca am bani. Nu am. Ma bate Dumnezeu. Ok bani am, dar dependenta de shopping e costisitoare. Stiu ca sfaturile ”pune ceva deoparte’‘ vin din suflet si va multumesc. Dar mie nu imi e frica de viitor. Nu cred in pensie. In taxe. In ”plase de siguranta”. Nu as putea sa traiesc cum traiesc, stiind ca am ceva, orice (o iubire, o casa sau un cont plin), pentru zile negre.

M-ati intrebat daca sunt lesbi. Nu sunt. Imi plac barbatii. Venerez barbatul si tot ce inseamna el. Ii iubesc depravarea de care vorbeste Anna.

M-ati intrebat ce muzica ascult. Lounge music. Downtempo. Electro. Techno. Deep House. Soulful House. Blues. Jazz. Acid jazz. Hip hop. Trip hop. Soul. Dub. Reggae. Bossa Nova. Arabic. R & B. Soft Rock. Piano music. Indie. British music. Latin. Romanian music.

M-ati intrebat care e filmul meu preferat. New York, I love you.

M-ati intrebat daca sunt intr-o relatie. Nu. M-am despartit recent de iubitul meu din Londra.

M-ati intrebat cu cati barbati m-am culcat. Eu cred in sex. Dar relatiile mele, de iubita sau amanta sau chiar de ”lunchtime lovers”, au fost totusi de lunga durata. De asta ”numarul meu secret” e la fel ca varsta mea: sub 30. Daca ma intrebati de numarul noptilor in care picioarele mele au fost larg desfacute spre deliciul lor, vorbim de sute. Mii ? 

M-ati intrebat daca imi place Romania. O ador. Eu sunt un suflet orfan through choice. Dar cel mai aproape de ”casa” e totusi tara in care m-am nascut. Imi iubesc tara si cu cat locuiesc in alte spatii, cu atat o iubesc mai mult. Eu nu am fugit de Romania. Am plecat pentru ca am vrut sa descopar si alte parfumuri. Insa nimic nu e mai frumos decat toamna, cu portocale si abecedare, in Romania.

M-ati intrebat daca am vreo dependenta. Am avut un ”in and out of love” cu multe substante care iti dilata pupilele si sufletul. Dar nimic nu a reusit sa ma supuna. Viata doare mai tare cand esti lucid. Iar mie imi place suferinta ei. In schimb sunt dependenta de viteza. De asta am sofer.

M-ati intrebat cui ii este dedicata o anumita postare, in engleza, de acum cateva saptamani. Va raspund cu un zambet.

Si m-ati intrebat de ce mi-e frica cel mai tare. De mine. Ma joc cu focul fara sa ii cunosc proprietatile si nu stiu inca daca din dorinta de a ma arde sau de a ma purifica.