e doar o stare


Etichetat: , ,

Sunt o ipocrita. O nemultumita. Altfel nu imi explic de ce sunt atat de trista. Vine Decembrie, sfarsit de an si inceput de speranta si eu plang fara motiv si rad ca plang fara motiv.

Nu stiu daca v-am spus, dar eu chiar am o viata minunata. Nu stiu ce as putea sa isi doreasca mai mult o femeie. Nu stiu ce as putea sa imi doresc eu mai mult.

Am calatorit mult, foarte mult, am vazut locuri minunate si am intalnit oameni extraordinari. Am fost plimbata, rasfatata, apreciata, respectata, iubita, dorita. Nu am nevoie nici de photoshop, nici de botox si nici de retusuri dimineata. Mi-am decis singura si tristetile si relatiile si destinatiile. Am o cariera asa cum vezi in filme, cu skyscraper si birou mare si secretara si VVIP si tot tacamul. Am multe si de toate si in zadar incerc sa caut ceva de care sa ma plang, pentru ca pur si simplu nu exista.

Saptamana trecuta, seful meu a strans tot biroul executiv intr-un meeting. Eu tocmai m-am intors dintr-un alt business trip si am incercat sa ma scuz. Dar mi-a spus ca e absolut necesar sa particip si ca nu o sa dureze mult. Eram deja adormita si pierduta in ganduri goale si fara directie cand mi-am auzit numele. Mi-am ridicat capul din ceasca de cafea si am vazut 7 perechi de ochi care imi zambesc de la masa rotunda.

– Sorry, I didn’t get that … spun eu rusinata.

– Isn’t she a sweetie? rade seful nostru.

Aud ”congratulations” si aplauze. CFO – ul, un barbat la 42 de ani care miroase mereu a vanilie, imi spune: ”You’ll be promoted!”

Promoted? De abia am o luna in firma asta. Cum sa fiu ”promoted”? E adevarat, am adus un client deosebit de important, un client pe care firma mea il urmareste de ceva timp. Dar nu am nici un merit pentru asta. I-am fost amanta acum cativa ani si efectiv nu am facut nimic mai mult decat sa pun mana pe telefon si sa il invit la o cafea. Nici macar nu i-am prezentat eu firma pentru care lucrez.

This is ridiculous, imi spun.

– Are you sure about this? il intreb eu frustrata pe seful meu. Masa rotunda rade in continuare si imi spune sa nu mai fiu modesta, merit asta si din Ianuarie sunt etc … Modesta? Eu?

Ieri m-am intalnit cu o prietena care imi spune ”as da orice sa am viata ta”. Eu am izbucnit in plans. Nu am vrut niciodata ca viata mea sa fie un basm. Mie imi place drama.

Si sunt obsedata sa renunt la tot. Asa cum am renuntat si la ”iubirea perfecta”. Sa plec efectiv. Mi-e dor de Bucurestiul murdar, de apartamentul meu din Cotroceni cu geamuri inalte si portocale mari in bucatarie. Mi-e dor sa nu am nimic decat vise. Mi-e dor sa nu stiu ce fac maine. Mi-e dor sa iubesc si sa nu fiu iubita. Mi-e dor de tot ce e greu si nelinistit.

Ii spun Annei ca renunt la tot si ca ma mut intr-o garsoniera in Romania si imi termin Facultatea de Litere si ma angajez ca animatoare in ceva club. Si ca o sa ajung o actrita ratata, asa cum mi-am dorit intotdeauna, fara bani, dar cu multe jurnale.

Si pentru intaia oara, Anna nu ma intelege. Imi spune ca ” e doar o stare”, ca ”mi-e frica de success”, ca sa beau un Mai Tai, sa imi fac manichiura si sa termin cu prostiile.

And even if you’re right, spune ea, there is no going backwards. Only moving forward. That’s how life is.

  • Starile astea „proaste” fara raspuns pot avea si o componenta organica: de exemplu nivelul metalelor din sange, Magneziul e primul care schimba starea de spirit cand nu mai e in parametrii normali. Fa-ti niste analize :-)

  • Gladys,cam cu o saptamana in urma, ti-am trimis un email…inca mai astept un raspuns. Nu este „putting pressure on you”, este doar „being restless about getting an answer”.Pt mine raspunsul tau este foarte important! Daca nu ai primit email-ul (poate a ajuns la spam,spune-mi si-l mai trimit inca o data).
    Hey Johnny boy…long time no see!!! Sper ca esti bine!

  • Exista persoane care simt nevoia mai mult decat ceilalti de a fi persecutate si chinuite, ca visul de a deveni o actrita ratata…e si normal ca te gandesti la asta daca stai un pic sa analizezi. Cand ai totul, vrei nimic, cand e vara, vrei iarna etc…e tipic omului. Si mai e si tipic omenesc sa fim influentabili…Muzica, media sunt metode simple de a manipula…Poate nu esti nefericita din cauza ca duci o viata de basm…( din punctul meu de vedere sigur nu e asta)…sa fii actrita e simplu din perspectiva posturii tale din prezent! Daca ti-ai dori cu adevarat asta, a-i gasi o varianta si ti-ai cauta aceasta oportunitate neincetat! Problema e ca tu vrei sa fii si ratata….cel putin asa zici, dar nu e chiar asa! Vrei sa fii cea mai buna actrita si esti convinsa ca nu poti pt ca n-ai inceput devreme si prin urmare nu poti sa fii cea mai buna actrita pt ca tu consideri ca n-ai experienta de a deveni asta si te limitezi la a fi una ratata, ce parere ai? daca n-ai renuntat deja la job-ul tau si la viata ta de acum, e clar ca viata ta de acum inseamna ceva pt tn, poate chiar mai mult decat visul de a deveni o actrita ratata, nu crezi? Eu una imi doresc sa devin o actrita, dar ma ingradeaza posibilitatile pt ca studiile sunt costisitoare si am ales alt domeniu, destul de apropiat as putea spune, insa la visul de a deveni actrita nu am renuntat…caut oportunitati spre el, chiar daca sunt foarte ingradita. Daca n-ai renuntat la viata ta de basm pana acum, inseamna ca ai indoieli cu privire la visul tau, asta e concluzia mea…poate nu ai avut un vis pe care sa-l implinesti si poate dorinta de a deveni actrita ai transformat-o in ceva mai mult decat o simpla dorinta tocmai fiindca simti nevoia sa-ti implinesti ceva ce ti-ai pus in cap mai demult. :)

  • It is just a „faza”…cum spune Anna… chillax… (am incercat sa gasesc adresa de mail sa scriu mai multe, pentru ca stiu ca citesti emailurile – dar cum n-am gasit-o, ma limitez la un comment).

  • Wow… Crezi in coincidente?? Eu incep sa nu… Plictisita si fara chef de viata, dar in acelasi timp mereu in gand cu „ce as putea sa fac cu viata mea?” am inceput sa scriu un blog. Mai degraba sa scriu, sa ma descarc, sa … Am apasat „publish” cam cu aceelasi trac cu care ai facut-o tu o data (sau poate de mai multe ori) si apoi „now what?”. Nu vreau sa imi citeasca nimeni blogul, e o descarcare a mea fiindca nu am cu cine vorbi. De asta nici nu stie nimeni de el. E doar acolo, singurel si linistit. In fine…now..let’s see what is around here! Aaaand „am dat” de jurnalul unei amante. Nu stiam la ce sa ma astept asa ca am dat click si recunosc sincer ca ma asteptam la alt gen de „descarcare sufleteasca”. Am tot citit posts in ordinea care imi apareau si am ajuns la acesta citindu-l cu mare interes si nedorindu-mi sa se termine.. La final, a intrat mama in camera trezindu-ma din starea aceea cu o portocala uriasa in mana, „de jumate de kil” dupa cum zicea si ea. Am luat-o, am fotografiat-o si o sa stiu intr-o zi what was the meaning of..

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s