Lună: decembrie 2013

viata bate orice arta


36 comentarii

jurnalul unei amante

– O sa iti fie greu sa ajungi o artista cunoscuta. Mai degraba si cel mai probabil, vei ajunge o actrita ratata in ceva teatru mic si murdar. Poate chiar in capitala. 

Isi scoate o tigara dintr-un pachet de Vicheroy rosu necartonat si imi cere o bricheta.

– O sa iti spun si de ce, continua el, pufaind, pe treptele Facultatii de Litere din Cluj. Frumusetea ta e brutala. Fizica, clara, evidenta. Regala si dramatica in gesturi, in priviri, in voce. O frumusete ieftina as putea spune, lipsita de imaginatie. Toate astea fac sa fie imposibil sa primesti vreodata un rol principal intr-o piesa buna. Rolurile principale sunt pentru cele care au o  splendoare oarecum diforma, variata, expresiva. Cele mai mari actrite ale Teatrului – si de ce nu, cele mai mari femei – au o frumusete ”pe muchie de cutit” daca vrei, interesanta, o frumusete colorata, care cere descoperita, intuita chiar, o prelungire a unei personalitati nebune, extreme. Ca o intriga pentru un barbat, momentele pretioase cand o femeie isi da jos hainele incet, zabovind. Tu nu starnesti curiozitatea asta.  Tu esti ca o femeie goala, nu e nevoie ca cineva sa faca un efort sa vada cat de frumoasa esti. E cert, ca un adevar absolut care te izbeste si nu cere indiscretie, nu e nevoie sa fie demonstrata. 

Trage cu pofta din tigara si cade pe ganduri ca si cum si-ar aminti de o iubire veche si prafuita.

– Ai fost acceptata la Teatru pentru rolurile de prostituata, de amanta sau de femme fatale. Roluri secundare bineinteles, dar desigur deosebit de importante pentru ca sunt sosul picant din mancare sau ceea ce face o piesa exceptionala. Dar ar fi o greseala, un pacat, un insucces garantat daca ai juca vreodata un rol principal. 

Isi stinge tigara de treapta din beton alb si se ridica in picioare, in timp ce isi leaga paltonul strans de talie.

– Hai sa bem un ceai sau mai bine, un vin fiert, la Art Cafe. 

Profesor de Teatrologie, actor la Teatrul National Cluj Napoca si mentor.