Zi: ianuarie 15, 2014

adevarurile se spun tacand


11 comentarii

26 Decembrie 2013

– Stupid cadou iti doresti.

– Draga domnisoara, noi doi am facut istorie impreuna. Nimic nu m-ar face mai fericit decat sa imi iau la revedere de la dumneavoastra, asa cum se cuvine, intr-o seara cu totul speciala.

Nu o sa ma culc cu tine. 

Parca ghicindu-mi grosolonia gandului, continua:

– Va rog sa nu va ganditi la ceva indecent.

Si tacere. Ce inventie minunata, telefonul! Pe langa cuvinte, cateodata reuseste sa transmita si sunetul batailor de inima. Boum – boum – boum. Deci, Gladiola? Ai puterea sa il revezi pe barbatul acela, pe care il are fiecare femeie, cel pe care nu il uraste, nu il iubeste, dar nu poate sa il uite? Pe barbatul care ti-a dat numele ”Gladiola”? Pe barbatul care … 

– Bine.

Boum – boum – boum.

30 decembrie 2013

La urma urmei sunt doar 2 zile. Ma duc, il felicit si ma intorc. Nu stie nici mama de vizita asta. O sa fie ca un vis. Ca si cum nu a fost. Ca starea euforica de dupa un drog puternic. Scurt, intens si trecator. 

Drogurile dau dependenta. Boum – boum – boum. 

Imi scutur buclele negre de gandurile de aceiasi culoare si nesigura pe mine iau taxi-ul spre aeroport.

31 decembrie 2013

Fara bagaje de cala, imi aprind o tigara in fata Aeroportului International Cluj Napoca. Imi vine sa intru inapoi si sa iau primul bilet de intoarcere.

Ce caut aici? Cum sa calatoresc peste 7000 de km ca sa il vad? Sa vad un barbat! Un barbat pe care nu l-am mai vazut de o vesnicie si care nu mai inseamna nimic. Ahhh, eu cu teoriile mele cu tot! E ridicol! De ce am venit? 

Strivesc cu pantoful mucul de tigara si imi spun cu toata increderea ca o sa imi iau o camera de hotel si o sa dorm pana maine seara, cand e zborul meu de intoarcere. Si o sa uit de toata nebunia asta. Da, asa voi face! 

1 ianuarie 2014

– La multi ani draga domnisoara!

A imbatranit frumos, ca un aristocrat. Din usa, imi zambeste cu paharul de sampanie in mana. Se cutremura sufletul de emotii si nu mai exista cronometre pe pamant. Respir clipe eterne pierduta in ochii lui. Ii confesez in bataile de inima, BOUM – BOUM – BOUM, unde am fost si ce am facut si multe alte povesti salbatice, cu vrajitori si dragoni si zane care si-au pierdut virginitatea.

Ii zambesc larg si cu ochii si cu buzele, ca un copil, cum obisnuia sa ma alinte. Copil, o sa te gasesc mereu …

Am intrat in garsoniera lui mica si comoda, spatiu vid fara viitor, loc unde am petrecut cele mai intime momente din viata mea. Ma izbeste un tablou cu mine goala, asezat pe peretele principal. El imi vede buza lasata in jos de uimire si spune simplu:

– Ah, da … si pe mine ma stapaneste … Adevarurile se spun tacand.

Eu simt o incordare a nervilor – asa cum ai inainte de un examen important sau cand iti astepti rezultatele medicale dupa ce ai fost suspectat de cancer – ca o strivire de pietre pretioase si ma uit dupa un pahar cu ceva, orice, fie ea si otrava.

– Va multumesc ca ati venit, imi spune el si imi intinde un pahar de sampanie. Aveam nevoie sa va mai vad o data, inainte sa ma casatoresc, ca sa fiu sigur ca exist.