Zi: ianuarie 18, 2014

despre mine, altfel


40 comentarii

jurnalul unei amante

“I want to make my own discoveries…….penetrate the evil which attracts me”  Anaïs Nin

Cred ca par mult mai romantica, mai sensibila si mai trista aici pe blog, decat sunt in realitate. De vina poate sunt eu, ca folosesc cuvinte dramatice, sau poate sunteti voi, ca ma incarcati cu poezie. Dar adevarul gol golut e ca eu sunt o femeie care stie foarte bine ce vrea. Nu sufar de depresii comune (de iubiri pierdute, de singuratate, de indoieli, de regrete, de frica, de reprosuri) si nici nu mi-as dori ca viata mea sa fie altfel decat cum e acum.

Am vrut sa stiu cine sunt cu riscul sa nu imi placa ceea ce descopar. Asa ca mi-am pus decenta la incercare in tot ceea ce am facut.

Eu nu m-am visat niciodata in rochie alba, pasind sfioasa spre un altar. Imi plac rochiile cu spatele gol, aurii ca pielea sau negre ca demonii, mulate pe trup. Pretuiesc mai mult diamantele care imi sunt oferite, decat cele pe care mi le cumpar.  Cred ca pasiunea e mult mai puternica decat iubirea, desi prima are viata scurta pe cand cea din urma poate sa dureze mai mult decat viata. Mai cred ca in general, oamenii confunda una cu alta si se trezesc cu un gol umplut de intrebari si confuzie si o casnicie moarta. Imi inspira un sentiment de frica, nu de admiratie, oamenii care au avut un singur partner sexual toata viata. Cred ca patului nostru i-ar place sa cunoasca si alte trupuri decat cel al sotiei sau sotului, dar ca setul de reguli si moralitati pe care l-am mostenit de la societate ne subjuga aceste dorinte.  Cred ca cei mai multi oameni se casatoresc fara sa se cunoasca pe ei inainte sau dintr-o paranoia absurda de singuratate/batranete/viata. Pentru ca asa trebuie, ca e timpul, ca sa aduca ceva excitant in viata lor sau pentru ca partnereul ”il/o completeaza”. Sau doar pentru ca iubesc.

Eu am ales sa inving iubirea, pentru un viitor mai mare.

Ma fascineaza barbatii maturi ca varsta si experienta pentru ca imi ofer ceea ce nu pot obtine de la tinerii cu corpul lui Adonis. Nu am remuscari ca sunt amanta. Ea nu trebuie sa se prefaca ca a adormit (ca e pe ciclu/are o migrena/e obosita/ se trezeste devreme), el e un sot fericit ( pentru ca un barbat satisfacut sexual e un barbat fericit), iar eu sunt rasfatata cu o relatie in termeni bine stabiliti. Nu de putine ori, mi-am dorit cu sete sa fac dragoste si cu cele care poarta verigheta si numele barbatilor cu care m-am culcat. Nu de multe ori, din pacate, am avut ocazia.

Putere. Incredere. Control. Demonii mei. Cealalta femeie. Eu.

Cred ca singurele clipe cand suntem nemuritori, sunt cele in care facem sex. Barbatii din viata mea m-au redefinit printr-o relaxare a tabuurilor, o descatusare a sexualitatii sau daca vreti, o eliberare de prejudecati.

De la zilele cand, de exemplu, dupa Adela, noua mea colega de apartament facea dragoste in camera alaturata,  iar eu, auzindu-le gemetele, incercand sa imi imaginez cum o penetreaza iubitul ei si dorindu-mi nespus sa intru in camera lor si sa ma daruiesc lor; dar rusinata de gandurile mele, ma limitam la a-mi provoca placere singura suspinand intre perne – la zilele de acum, cand am facut dragoste cu tatal pustiului care mi-a provocat un orgasm nerusinat, iar pustiul ne-a privit, furios pe madularul lui tanar, incontrolabil, care  se excita impotriva ratiunii si a contextului bolnav – s-au intamplat multe nopti vinovate care nu sunt scrise in acest jurnal.

Cu toate astea, sunt doar la inceput de drum.

2014: imi doresc sa caut ca cei care trebuie sa gaseasca si sa gasesc ca cei care trebuie sa mai caute inca