Lună: mai 2014

sfaturi de supravietuire


24 comentarii

– Pentru mine, suferinta ta e un compliment.

Pufaie din trabuc  – ce e cu barbatii si trabucul? – tolanit pe fotoliul meu, cu capul lasat pe spate, privind tavanul ca si un pictor care isi admira muza. Ma uit si eu la tavan desi nu vad nimic.

Isi bea coniacul dintr-o inghititura si apoi scutura paharul repede cum faci cu un clopotel cand cauti receptionera din hotelurile mici si cochete din sudul Frantei. Sunetul cuburilor de gheata provoaca o spargere in relaxarea nervilor pe care ti-o ofera privitul in gol. Ma ridic si ma indrept spre bar unde o sticla de coniac asteapta sa fie savurata.

Ma vad goala in oglinda din fata barului si pentru o secunda am un atac de panica. Am slabit? 

 

El continua:

– Intentia mea nu a fost sa iti provoc suferinta. De fapt, sincer sa fiu, nici nu credeam ca o femeie ca tine poate sa fie atat de …  fragila. (Rade). Sau nu stiam ca eu as putea sa am efectul asta. Asupra ta! Are expresia unui om satisfacut care a terminat o cina copioasa. Ma flatezi, iubita!

Pauzele de tacere dintre noi sunt binevenite. Ma simt de parca cineva ma scoate la suprafata dupa ce am fost tinuta mult timp cu capul sub apa.

– Tu calatoresti mult cu avionul, nu-i asa? Ai ascultat vreodata masurile de siguranta inainte de decolare?

E prea mare efortul sa vorbesc, dar din fericire nici nu trebuie.

– Data viitoare cand esti in avion sa asculti insotitoarele de bord. Iti dau sfaturi vitale de supravietuire. Put on your own oxygen mask before helping the ones around you. Nu am vrut neaparat sa iti fac rau draga mea, dar a trebuit sa ma salvez pe mine.

nonsense


21 comentarii

jurnal

Scopul acestui post e de fapt sa termin sticla de vin in momentul cand apas ”Publish”. Scriu cu speranta ca imi golesc mintea de pacate si beau in ideea ca o sa am un somn intunecat, adanc, asemanator cu o coma.

Trebuie sa precizez ca sunt incapabila sa scriu cand sunt fericita. Ce bine ca totul e temporar in viata!

Jurnalele nu se tin cum il tin eu pe acesta. Ii sunt infidela. Ascund mai multe decat dezvalui, desi in 2006, cand am lasat creionul pentru tastatura, scriam loial si cu pofta. Mi-am iubit jurnalele si ele m-au iubit repede inapoi. Stiu cu certitudine pentru ca am fost recent in Romania si mi-am gasit toate caietele, pastrate intr-o cutie de bunica mea.

Am lasat caietul pentru blog dupa ce matusa mi-a gasit ultimul jurnal, l-a xeroxat si a trimis cate un exemplar la toata familia mea. Sincer ingrijorata, matusa a tras concluzia ca sunt posedata de intuneric si i-a recomandat mamei un preot care sa ma vindece. Oamenii fac multe tampenii cand se plictisesc.

Am inceput sa o iubesc cu adevarat pe mama cand i-a spus matusii mele ca stie un psiholog foarte bun care ajuta oamenii sa isi vada de viata lor. De atunci mama nu a mai fost niciodata apropiata de sora ei, iar eu nu am mai fost copilul, fiica, nepoata, verisoara.

In 2009 fostul meu iubit, dacia galbena, mi-a descoperit jurnalul dupa un articol din presa despre blogosfera romaneasca. Iar in 2011, mi-am gasit jurnalul copiat in calculatorul iubitului meu din Londra, Frank.

Violata in intimitatea gandurilor mele, vulnerabila si ipohondra, am inceput sa scriu sifilitic, sa ascund adevarul printre cuvinte, in pauze lungi si in povesti scurte, lipsite de personaje. Spun multe in spatiul asta, aici, desi nu scriu nimic.

           … ti-am spus ca nu stii sa citesti …

 

Vreau sa termin sticla asta de vin. Scriu + backspace. Scriu iar. Am scris atat de mult fara sa apas blestematul acela de ”Publish”! Poate nu o voi face nici de data asta. Dar nu stiu cum sa fac fata vietii decat dezvaluindu-o. Si nu imi (re)cunosc destinul decat daca il citesc scris de mine. Sunt inutile durerile daca nu sunt impartite.

Am ochii mari si negri ca taciunele. Cred ca sunt atat de mari ca sa incapa mai multe lacrimi. Am genunchii mutilati de gresia din baie si nici macar nu pot sa scriu de ce.

 

Am terminat vinul. Publish?