femeile se tradeaza in gesturi


Etichetat: , ,

Nu mi-a fost niciodata atat de greu sa scriu. Parca am uitat toate limbile de pe pamant. Povestea  asta a fost atat de fizica incat cred ca numai limbajul trupului ar putea sa-i dezvaluie secretele.

Daca as face dragoste cu cineva azi, cu orcine altcineva decat cu iubitul meu, ar putea sa citeasca povestea din felul in care am orgasm. Chiar daca nu mi-a cunoscut nici un alt orgasm.

Nu am inteles niciodata mai bine de ce se spune ca iubirea orbeste, decat cand mi-am vazut iubitul refuzand sa desluseasca confesiuni evidente.

M-am fortat sa zambesc la tigara de dupa in timp ce el mi-a spus cu o sinceritate necrutatoare: ”Parca am facut dragoste cu o alta femeie.”

Dragul meu, daca ai sti …

Intr-o seara mi-a spus amuzat in timp ce ma privea cum imi aranjez parul si machiajul, inainte sa iesim la un restaurant din centrul Bucurestiului: ”Iubita mea, daca nu te-as cunoaste mai bine, as spune ca exista un alt barbat in viata ta.” Parca am fost lovita de un tren express, marca japoneza. Am inceput sa tremur suferind de o imaginara febra tifoida. Un barbat care nu ma iubea atat mai suspicios ar fi stiut chiar atunci tot adevarul.

– De ce spui asta? il intreb eu cu o siguranta in cuvinte care ma inspaimanta si pe mine. Nici nu stiam ca pot sa mint atat de calm.

– Te dai cu mai mult ruj. Asa faceai si cand te-ai indragostit de mine. Parca ai vrea sa fi sarutata mai mult.

– Da? Nu imi amintesc.

– Femeile se tradeaza in gesturi, continua el inca amuzat si inca glumind. Uite de exemplu am observat ca fumezi cu stanga. Tu nu fumezi niciodata cu stanga.

Fumez cu stanga pentru ca el era mereu in dreapta mea. Pentru ca mana mea dreapta era tinuta captiva in mana lui.  

– Hai sa mergem la masa, ii spun eu si ma ascund plangand cu lacrimi invizibile in bratele lui.

Te iubesc, i-am soptit si nu am mintit.

Dumnezeule, iti jur ca nu am mintit!

Karma isi plateste mereu datoriile. Viata nu mi-a refuzat nimic si pentru asta karma imi inapoiaza totul indoit de parca ar plati unui camatar nebun. Cine e de vina? Cel care cere sau cel care da? 

Credeam ca imi cunosc toti diavolii. Ii cunoasteam atat de bine incat au inceput sa ma plictiseasca. Apoi l-am cunoscut pe tatal lor. Ce faci cand descoperi parti din tine care te fac sa te blestemi? Cum inveti sa te iubesti?

In bratele acelea am trait cel mai intens high. Dar ca orice high, sentimentul e pe cat de puternic pe atat de scurt. Imediat ce ramaneam singura ma spalam in dus cu lacrimi dulci amarui, de parca am fost violata. Imi juram mincinos ca asta a fost ultimul fix, ultimul high. Dar ca orice addict, ma intorceam a doua zi cersind mai mult.

Am trait atat de mult incercand sa ma eliberez de lanturile iubirii. Acum traiesc luptand sa o pastrez.

P.S I’m pretty much fucked. Trust me.

  • De vina este cel ce nu isi gaseste curajul …puterea… nebunia…de a cere….sau de a da….sau de a primi.
    Un simplu gest al unei femei poate ingenunchia si cel mai drac diavol transformindul intr un inger dragastos.

    te imbratisez cu drag! Luv u

  • Pretty much fucked…Sa vezi cum e cand cel pe care l-ai iubit cu toata fiinta ta, aproape obsesiv, te paraseste fara nici o explicatie si apoi afli ca urmeaza sa se insoare si ca ea e insarcinata…brusc…asa…

  • Daca n-am avea constiinta , s-ar sinucide toate regretele noastre . Daca n-am cunoaste constiinta , nu ne-ar mai pasa , amanti sau nu , inseland sau nu , urand sau nu , totul ar fi un fel de haos tacut , fara lacrimi , fara ganduri inainte sa pui capul pe perna . Un fel de adanc alb , neintrerupt si care nu poate fi zbuciumat . Dar uite ca trebuie sa cunoastem constiinta , si daca o uitam intr-un moment de fericire absoluta si totodata vinovata , ea ajunge la noi sub forma de karma , si tot ne aminteste ca , candva am calcat dincolo de linia „normalitatii” .

  • An email I’ve sent a few hours ago:
    „I’ve always knew that there were two parts of me, the one that works really hard to be normal, to do what everyone expects of her and the other one, the one that only exists next to him. Now for the first time I can perfectly distinguish them, now I really know who I am, it only took me 28 years.
    With this comes the hard true that they can only exist together, one without the other turns me into a blank human been, a sad person that just exists. To be full I need them both, I need normal but mostly I need the fire and the passion that the other one brings, keeping that part means keeping him, means a few hours stolen in a hotel room every few months, that breath of air that makes everything worth it.”
    So yes my dear I will always need you and for the first time in almost two years I’m telling you that I’m yours and always will be… you are my drug, the best one there is.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s