Lună: mai 2016

dimineti confuze


13 comentarii

Pentru ca plec in x ore, m-am trezit la 6 dimineata panicata ca nu am bagajele facute. Nu ca as avea multe de luat; in 2015 mi-am pierdut si mintea si garderoba. Dar asta e o alta poveste, lipsita de jurnal.

E imposibil sa dormi cand mintea te tortureaza. Nu stiu de ce atata anxietate. Ma mut pentru 12 luni intr-o tara minunata, cu un job pe care il cunosc foarte bine, cu acelasi standard cu care m-am rasfatat in ultimii ani. In loc sa ma simt ca un copil intr-un magazin de jucarii, ma simt ca un bolnav ipohondric caruia doctorul ii spune ca va pleca acasa, iar el e absolut convins ca inca nu e vindecat.

6.23 As putea sa port un jumpsuit decoltat putin la spate la Conferinta

6.24 Nu, eu nu am cum sa plec. Nu sunt pregatita si nu stiu daca mai pot vreau. Ma indoiesc de tot si de toate.

and so on.

La 7 dimineata eram deja epuizata. Am stat pe balcon cu o ceasca mare de cafea pentru cateva ore, linistita si nelinistita, femeie si copil, cu o depresie melancolica de viata si o ironie haioasa despre nebunie.

 

Ma fascineaza diminetile aburinde de ceata. Aerul umed, strecurat in mirosuri de tei sau rapita – depinde de anotimp, cerul inaccesbil de ceata balsamica, strazile umede ca pielea dupa sauna, o oprire a timpului, o ocazie de a recapitula zile pierdute si diferite prin contrast.

Note to self:

Nu exista decizii bune sau rele.

Sunt aici sa invat, sunt aici sa ma cunosc, sunt aici sa ma las fascinata si daca pot, sa inspir la randul meu.

Pluteste drept inainte, si daca pamantul pe care il cauti nu exista inca, fii sigur ca Dumnezeu il va crea intr-adins pentru a-ti rasplati indrazneala.

– Regina Izabela catre Cristofor Columb

 

 

 

inceputuri


6 comentarii

Ati vazut vreodata doua femei care se privesc cu pofta inainte sa se dezbrace in fata unui barbat?  Sunt lucruri in viata asta pe care nu le poti controla, dar sa te bucuri ca esti femeie nu e unul din ele.

Aceiasi privire in ochii mari ai Annei.

Sunt oameni care cauta si sunt oameni care se minuneaza doar. Anna e din a doua categorie.

M-am intalnit cu ea saptamana trecuta in Hong Kong la Ozone Bar. De la etajul 118, si lumea si viata au o cu totul alta perspectiva. Ma simt bine inconjurata de glamour. Nu am urat niciodata banii, dimpotriva. I-am vazut ca o modalitate prin care acumulez experiente. Si prin aceste experiente mi-am testat toate convingerile.

Anna a venit la brat cu JJ intr-o rochie alba, scurta, proaspata lipsita de accesorii, dar cu acel zambet luminos pe care il au femeile rasfatate. Eu port pantaloni negri mulati, pantofi nude Christian Louboutin cu toc inalt, un top albastru topaz cu spatele gol legat la gat de un lantisor aproape invizibil auriu. Nu imi amintesc ce purta JJ. Am fost mereu captivata de ochii lui, pierduta si ghidata in acelasi timp de cat de animalic natural ma domina. Inainte sa plec, JJ m-a intrebat daca exista adevar in dominarea unei femei. Daca sub presiune, o femeie se slefuieste like diamonds do?

Acum stiu raspunsul.

Anna ma saruta pe buze lung cum face de obicei, cu privirea perversa si imi sopteste I knew you will be back. JJ imi saruta mana, un act de seductie nu de respect.

M-am intors in tara sa imi fac bagajele. Plecarea mea din Romania a fost mereu o decizie pe care am luat-o cu capul, nu cu inima. Asa cum fac si acum.

Totul se incheie cu inceputuri.