Autor: Gladiola

what makes you feel important


9 comentarii

Rochita sau pantaloni? Pantaloni. Stramti? Nope. Pntofi cu toc sau balerini? Balerini. Ah, fuck, eu nu am balerini.

Rascolesc tot dulapul dupa o pereche de ceva, orice fara toc. Dar cate lucruri sa incapa intr-un bagaj de 30 de kilograme?

Ok, nu am nimic fara toc. Plan B. Cei mai urati pantofi pe care ii am. Nu am. This is getting ridiculous. E tarziu, trebuie sa plec.

Pana la urma aleg ceva total nepotrivit cu tinuta mea.

Decolteu? Nici nu se pune problema. Am sanii destul de mari pentru cele sub 50 de kg ale mele. Deci alegem un top mai larg, lejer, care are un umar gol. Ma uit in oglinda. Umarul gol e sexy. Ridicam topul putin. Rimel. Ruj.

Sunt data peste cap cu fusul orar. Nu am dormit mai deloc aseara. Nici alaltaseara. Ziua in Europa e noapte aici unde sunt si invers. Deci am cearcane si aleg sa nu pun corector. Ba mai mult, le-as accentua daca as stii cum. Check again. Nu arat cel mai bine. Perfect!

Ma intalnesc la masa cu viitoarea mea sefa. Si cu sotul ei. Din experienta stiu ca unei femei, oricat de increzatoare e, nu ii cade bine sa stea la masa cu sotul ei si cu o femeie care arata bine. Mai ales daca respectiva femeia va trebui sa lucreze cu sotul ei in urmatoarele luni. Asa ca am incercat sa fiu cat mai … you know …

Ne intalnim la etajul 57 al unui anumit restaurant.

Ea, blonda imbracata in negru. Eu bruneta in alb. El e el. Ea e mai in varsta decat mine cu 2 ani. As spune ca e frumoasa dar nu are sani. Sau posterior. Sau carisma. In schimb are dintii albi si vorbeste o engleza perfecta. Pacat ca limba e facuta pentru activitati mai interesante.

Masa decurge bine. Incerc sa vorbesc cat mai putin. Incerc sa nu ma uit la el. Dar ea e ocupata cu telefonul. Trebuie sa verifice cate like uri are la ultima poza pe facebook. El bea. Eu tac.

El ma intreaba de unde sunt. Romania. Originally. Imi spune ca femeiele din Romania sunt cele mai frumoase. Ea nu aude sau se face ca nu aude !? Dupa rusoaice, zic eu. Nu stiu de ce imi trece prin cap corpul superb si gol al Annei. Dau din cap repede ca si cum as spune nu gandului. Sau oricarui gand sexual. This is business. 

Jumatate japonez, jumatate din Argentina. O combinatie ciudata care lui ii sta bine. Dau iar din cap. Nu. 

Imi sunt intrerupte gandurile de vocea ei stridenta, violenta, sobra. Imi vorbeste de job.

Deci … incep in cateva zile un job nou. Genul ala de job pentru care trebuie sa ai un Phd and kiss ass half of your life to get it. Eu l-am primit la recomandarea unui barbat despre care am scris mai demult pe blog. M-am culcat cu el acum cativa ani si cu sotia lui cu gust de cafea. Frumos cuplu. Frumoasa experienta.

I-am zis ca no way o sa pot sa do this kind of job. El imi zice:

You’ll do just fine. All you need to do is master your emotions, find out what makes powerful people feel important and fantasize with them. A Phd cannot teach you that! You’ll do just fine.

Ca raspuns, am ridicat o spranceana. El a zambit.

Seara a fost in general … ok. Cred. Sper. Ea ma saruta frantuzeste asa in aer, eu zambesc copilareste. Lui ii intind mana. El ma prinde de mana si ma trage langa el. M a muscat de ureche sau mi  s a parut mie? 

Pe drum spre minunatul meu apartament din centrul acestui oras de aluminiu si lumini violente, ii spun taxiului sa opreasca la un alt bar. Astept liftul sa urc la etajul 22. Am nevoie de un cockteil. Si gheata. E teribil de cald. Trebuie sa imi stapanesc gandurile. Cumva. Doi barbati incep sa vorbeasca cu mine. Le raspund taios. Nu fac asta de obicei dar trebuie sa fiu singura. Un continent nou, un oras nou, un job nou. Unul din ei imi intinde cartea de vizita. Scrie ”Vicepresident”.

Sunt inepuizabila.

de ce gladiola?


5 comentarii
Gladiola - jurnalul unei amante
Gladiola – jurnalul unei amante

I-am spus ca nu imi plac. Mie imi plac trandafirii. Sau crinii. Sau orice alte flori senzuale.

El mi-a spus ca sufletul meu e ca o sabie (gladius in latina).  Legenda spune despre gladiole ca au aparut acum 2000 de ani. Doua surori gemene, dar diferite ca si personalitate, au decedat in acelasi timp. La rugamintile mamei lor, fetele au fost readuse la viata si transformate in flori. Cea ascultatoare a devenit un crin iar cealalta, cu o fire aventuriera, s a transformat in gladiola.

*

Au fost primele flori pe care le-am primit de la un barbat pe care il doream cu tota fiinta mea. Prima mea dragoste care a esuat in mare parte din cauza daciei lui galbene.

Nu am mai primit si nici nu mi-am cumparat vreodata gladiole de atunci.

Stii ce mai inseamna gladiolele? Ca imi esti indiferenta.

The Man


13 comentarii

tumblr_lzazfuPNuQ1qa1m8zo1_500

Imi musc buzele si trag adanc in piept. I can do this. Of course I can….

Ating cu palmele usa rece de lemn si stiu ca dupa usa asta ma asteapta o alta dimensiune, cu alte dureri mult mai plapande decat cea pe care o gazduiesc.

May I come, Sir? il intreb eu de la usa cu capul plecat.

Louder, urla el de pe fotoliul de piele din mijlocul camerei. Are tigara aprinsa intr-o mana si in cealalta un pahar de whiskey.

Sir, can you give me permission to come?

Of course you can’t come. Not yet. But you can enter.

Imi spune sa inchid usa dupa mine si eu fac cum mi se spune. Ma uit la pantofii mei inalti si un gand idiot ma face sa ma intreb de ce nu i am luat pe cei aurii.

Se apropie de mine o femeie care imi desface nasturii camasii de saten. Nu pot sa imi ridic ochii spre ea dar imi dau seama dupa mainile ei ca trebuie sa aiba in jur de 40 de ani. Imi deschide fermoarul din spatele fustei si imi da bikinii jos. Sunt goala in pantofi negrii cu capul plecat, inca aproape lipita de usa. Tremura toate gandurile mele si mi s-au intarit sfarcurile de frig si rusine.

Femeia se face nevazuta. Poate e inca in camera, imi spun. Oare va sta sa priveasca?

Come over here darling … on your knees.

Ii urmez ordinele ca un caine fara stapan care stie ca daca e cuminte va primi un castron de mancare.

Ma pun in genunchi si in maini si merg incet spre fotoliu. Mocheta e aspra si imi biciuieste genunchii. Mi-e fantastic de frig.

Ajung langa el, in genunchi si ii vad pantofii negrii la mainile mele. Femeia apare din nou – de unde vine femeia asta si cine e? Imi ia mainile si mi le leaga la spate cu un material aspru care imi raneste incheieturile.

Ma simt deosebit de inconfortabil legata la maini, in genunchi cu capul plecat.

Imi ordona sa ii deschid cureaua si nasturele de la pantalon. Mi-e imposibil sa fac asta legata asa ca imi folosesc buzele.

Now lick it!

Ii vad sexul intarit cum iese din pantaloni si incep sa il sarut incet. Imi spune ca nu am voie sa o iau in gura. Simt caldura dintre picioarele mele cum se raspandeste in tot corpul. Senzatia de frig dispare si simt cum corpul meu cerseste sa fie atins.

Cand e destul de tare imi ordona sa ma opresc si sa ma intind pe spate, pe jos cu picioarele larg desfacute in fata lui. I do as I am told.

Acum pot sa vad toata camera. Ma intreb unde e femeia care m a dezbracat si gandul ca ar putea sa ma vada, ma excita fantastic.

El, inca asezat pe fotoliu, plimba un bici negru si lung pe fata si gatul meu. Imi impinge manerul biciului in gura si zambeste.

That’s it baby .. like that … take it all …

Coboara intre sanii mei. Ma gadila pe sfarcuri si cand gem ma plesneste usor peste ele.

Shut up! urla el.

I’m sorry Sir.

Coboara cu biciul pe abdomen mangaindu ma usor. Cand ajunge la clitoris, simt ca o sa vin instantaneu.

You like that, don’t you?

Yes, spun eu muscandu-mi buzele de dorinta.

Yes what ? urla el din nou lovindu ma usor peste labii.

Yes, Sir.

Se ridica si se duce la bar sa isi mai toarne un pahar.

Take your time. E umilitor sa raman asa desfacuta. And I like it.

dragul meu jurnal


13 comentarii
jurnalul unei amante
jurnalul unei amante

Mi-am petrecut vara acasa, la mama, in Cluj. Aici e punctul zero pentru mine. Locul unde leg bandaje pe rani permanente.

Mama nu mi-a pus intrebari. Stie sa citeasca starea mea sufleteasca dupa orele de somn, tigarile pe care le fumez si parfumul pe care il port.

Am avut 2 ani grei. Ani care mi-au incarcat sufletul cu panici idioate si cu ganduri proaste. 2 ani in care am iubit cu toata fiinta mea. 2 ani in care am incercat sa imi manipulez mintea ca iubirea e de ajuns … tocmai eu, eu care stiu ca iubirea nu e niciodata de ajuns.

Am plecat din Londra fara sa ma despart de iubitul meu. Am refuzat sa incerc sa ghicesc momentul cand a intrat pe usa si a vazut o casa goala. Am refuzat sa ma intreb daca mi-a aruncat lucrurile, daca le-a mangaiat sau daca s a razbunat pe fiecare obicet din casa noastra. Am refuzat sa ma intreb daca a simtit usurare sau un gol imens.

Anul acesta am calatorit mai mult ca niciodata fugind de demonii mei si cautand altii pe care ii pot controla prin sex. Mi-am ascuns iubirea in rochii lungi cu spatele gol, in masini scumpe si cocktailuri la rasarit de soare. Mi-am donat inima in Tokyo si lacrimile in Hawaii. Mi-am pierdut mintile in substante interzise in Los Angeles si am violat contul meu bancar pe extravagante care nu ma mai fac fericita.

Apoi am venit acasa. Fara bagaj si fara cadouri.

E frumos acest Septembrie romanesc. Ma rasfat in ultimele zile cu cer sofisticat si mancare sfintita de degetele mamei, inainte sa plec din nou.

Mi-am ales o tara indepartata si calduroasa unde ma voi muta pentru urmatoarele luni. Biletul de avion din Inbox-ul mailului meu e confirmarea ca pot sa ies din acest spital de confuzie unde m-am internat singura si sigura de inevitabilul deznodamant.

Sunt bine. Doar ca nu sunt fericita.

 

random sex


Un comentariu
jurnalul unei amante
jurnalul unei amante

Hai ca e toamna si tie iti place toamna.

Ii zambesc si ma pierd pentru cateva secunde cu gandul in paharul de vin. E frumoasa toamna in Romania. Are parfum de inceputuri, de abecedare, de scortisoara si trecuturi imperfecte.

Deci ?

Imi ridic involuntar spranceana. El rade zgomotos. Atat de zgomotos ca imi aduce aminte de garile pline din Londra.

Nu imi spui nimic? Ai disparut cu totul de 2 ani. Cine esti acum? 

Simt cum vinul imi inmoaie corpul si gandurile. Dar amintirile sunt inca ascutite ca si lamele de barbierit.

Ce as putea sa ii spun? Am avut 2 ani plini si stupizi.

M-am indragostit, ii soptesc eu si imi aduc mainile pe corp ca si cum mi-ar fi frig sau poate ca si cum m-as imbratisa.

Intr-o situatie normala, as spune felicitari. Dar pentru o femeie ca tine, asta e un dezastru, nu-i asa? 

Urasc ca nu am o replica inteligenta sa il contrazic.

Imi ridica barbia din paharul de vin si imi spune ca nu trebuie sa fac asta. Ma amuza naivitatea lui.

Ma ridic si ii intind cheia camerei de hotel.

Urca sus in 20 minute. 

Good girls


29 comentarii

let's talk

– Nu imi vine sa cred …

Nici mie nu imi vine sa cred. Dar am invatat repede ca mereu sufera cel care isi arata emotiile prea repede. Asa ca ma multumesc sa ii zambesc si sa o iau in brate.

Are cearcane si se imbraca de la H & M. Dar a ramas acelasi suflet frumos care a fost cel mai bun prieten al meu pe perioada liceului.

Imi spune ca e casatorita de 3 ani si locuiesc intr-un apartament ”dragut” din Bucuresti. Imi povesteste de jobul ei, de recesiunea din Romania, si de ultima vacanta in Austria.

Ultima data cand am vazut – o, imi vorbea de visele ei. Care erau mult mai indraznete si mai colorate.

Ii spun ca eu sunt bine. Calatoresc mult si inca ma duc la concertele unei anumite trupe pe care o iubim impreuna.

Ma intreaba daca sunt fericita si o iau in brate. As vrea sa o intreb de ce nu mai face sex, dar nu mai suntem atat de apropiate. Stiu cum arata o femeie care iubeste dar nu mai e entuziasmata sa se culce cu barbatul ei.

Plec de la terasa cu multe amintiri inocente din liceu si cu ea in cap. Si nu pot sa nu ma intreb … de ce viata le pedepseste mereu pe fetele bune?

”acum” conteaza cel mai mult


18 comentarii

come to me

Ma intreb cum am ajuns aici?

Oare mi-am ales destinul? Asta a fost visul meu sau asa a fost sa fie?

Stau cu capul rezemata de geam si ma uit la luminile orasului. Cata nebunie! Cati oameni! Cate vise pe strazile astea!

Si tousi … cum am ajuns eu aici? Intr-un Chevrolet Monte Carlo, in Tokyo cu un sofer cu palarie care conduce incet parca de frica sa nu imi tulbure gandurile?

Il intreb daca pot sa fumez o tigara, dar nu vorbeste engleza. Ii arat pachetul de tigari si zambeste. El imi ofera un Davidoff de colectie si o scrumiera.

Am fost in multe masini – care de care mai luxoase – dar e pentru prima oara cand sunt intr-o masina de epoca. Imi zambesc. Ce viata nebuna!

Cu cativa ani in urma, dupa ce am cunoscut-o pe Natalia, am inceput sa imi pun intrebari. De genul : cum te vezi peste 5 ani? Ma vedeam cu facultatea terminata, cu o cariera de invidiat si cu bani. Intotdeauna am vrut sa am bani. Poate pentru ca nu i-am avut sau poate pentru ca si-a dorit mama sa am bani. Nu stiu sigur. Dar stiu ca intotdeauna am vrut sa am bani. Si facultate. Si cariera.

La cativa ani dupa Natalia, facultatea nu e terminata, cariera nu am facut si bani nu am. Dar sunt pe drum spre casa intr-un Chevrolet Monte Carlo, intr-o rochie semnata Kaufmanfranco care are un price tag de 4 zerouri (mda, stiu … ), cu perle la gat si sandale Rene Caovilla.

De facultate m-am lasat pentru ca imi era imposibil sa ajung la cursuri. Am inceput sa calatoresc extrem de mult si timp de un an am locuit in avion. Pasaportul meu arata ca o carte veche din cauza la zeci de stampile si vize, desi il reinoiesc aproape in fiecare an.

Am inceput o a doua facultate, la distanta de data asta, de care m-am lasat pentru ca imi era imposibil sa ajung la examene. Din acelasi motiv pentru care m-am lasat de prima.

Am avut 2 joburi nesemnificative si 3 joburi cu titlu mare. M-am lasat de toate cand am inceput sa fiu promovata. Nu sunt o femeie de cariera. As vrea sa fiu. Dar nu e pentru mine. Poate e din cauza ca am calatorit atat de mult, dar efectiv nu ma vad intr-o cutie cu patru pereti (chiar daca are un view care iti taie rasuflarea) in fata unui calculator.  Singurul lucru care ma atrage la birouri e sexul pe masa de birou. In loc sa organizez viata unui director prefer sa i-o dau peste cap. Nu imi plac regulile decat daca le incalc. Imi place mai mult noaptea decat ziua si ador diminetile in pat cu o ceasca de cafea.

Am inceput un business cu diamante la care am renuntat o data ce am renuntat la iubitul meu si la toata viata mea de ”iubita” cuiva.

Iar cat despre bani … Am un offshore account in Cayman Islands care are mai putini bani decat cat valoreaza dressingul meu. O prietena ma intreaba ”ok, dar nu te gandesti la pensie? Adica daca tot traiesti asa, de ce nu pui bani deoparte? stii tu, pentru zile negre…”. Ce pot sa ii spun eu prietenei mele? Ca inca nu am 30 de ani si la pensie chiar nu pot sa ma gandesc? Ca nu traiesc acum ca sa imi asigur un trai la batranete. Nu stiu ce voi face intr-o luna cum sa ma gandesc ce voi face la 80 de ani? Iar cat despre a strange bani … hahaha… eu nu ma culc cu barbati pentru bani. Nu am facut-o niciodata si nu o voi face. Imi doresc enorm sa ma plateasca cineva pentru o noapte de sex nebun. Dar asta e o fantezie si nu un stil de viata.

Da, ma culc cu barbati bogati si foarte bogati. Fiecare cu nebunia lui, nu-i asa? Unii barbati prefera femeile cu sanii mari, altii prefera blondele. Unele femei cauta stabilitate financiara intr-un barbat, altele un lifelong friendship. Eu caut un lifestyle exclusivist. Si imi plac barbatii care mi-l ofera. Talking about private jet, sex in limousines, expensive champagne, private islands and crazy cocktail party. Kill me for this!

Ar trebui sa mentionez ca ador barbatii cu bani cu care DA, fac sex. Imi plac, altfel nu as putea sa ma culc cu ei. Nu am fost niciodata buna la a mima orgasmul. Am incercat o data si el mi-a zis la sfarsit ca nu a avut niciodata un orgasm mai dureros. Asa macar stiu ca nu mi se potriveste nici rolul de actrita de filme porno si nici cel de curva de lux. Asta e. Dar rolul de amanta, va spun sincer … imi vine ca o manusa!

Traiesc o viata nebuna. Traiesc o viata care mie mi se pare cateodata rupta din filme. Ca si acum cand sunt adusa acasa de un sofer intr-o masina de epoca, in Tokyo. Traiesc multe momente ca acesta.

Nu stiu daca ma voi casatori vreodata. Nu stiu daca voi inceta vreodata sa traiesc asa cum traiesc acum. Nu stiu daca voi imbatrani. Nu stiu daca imi va parea rau vreodata pentru cum am trait. Stiu doar ca acum, chiar in momentul asta in care va scriu, sunt foarte fericita asa. Si asta e tot ce conteaza.