confesiuni

Personal

monopoly, improperly 2018


Niciun comentariu

Ploua așa de frumos și mi-a trecut un gând zgribulit: tic tac, tic tac, ți-e frica ca îmbătrânești ?

*

Elitism. 

*

If you really want to write but you’re not, you’re afraid of something

*

Cafea, San Pellegrino și Escapelle. 

*

Fuck me Fuck me Fuck me, ii spun. 

Rollerfoaters. 

Upside down. Downside up. 

Roll me another one. 

A world away

*

Unui oraș ii sunt îndeajuns doua anotimpuri, cel sufocant și cel înghețat. 

– Elixirul Dragostei

Poți fi stăpân pe ceea ce gândești, dar niciodată pe ceea ce simți. 

– Eric Emmanuel Schmitt

Relația noastră a încetat sa mai dureze pentru ca a tot durat. Timpul nu este aliatul iubirii și nu favorizează decât prietenia. 

– Elixirul Dragostei

*

Cerul are culoarea unui cearsaf vechi spalat cu clor de prea multe ori. Imi conduc viata intr-un roundabout intortocheat si predispus accidentelor.

*

Sufletul facut din zat de cafea.

*

Once you know the rules, break them or trust them?

*

I think you are selfish, ii spun.

Selfish? Isi da jos ochelarii de soare ca si cum a fost ofensata.

– If you sleep with a man that you like on the first date. You’re selfish because you take the chase out of the experience. Don’t deprive a man of that thrill.

*

Poate ca nu Dumnezeu a inventat batranetea, ci noi, oamenii, din dragoste si ura pentru viata.

*

II spun prietenei mele ca totul e bine, ca am o relatie stabila, un job stabil, un stil de viata frumos. De ce sunt asa de nefericita?

Ea rade zgomots si isi da capul pe spate ca si cum si-ar aminti cu pofta de o perioada frumoasa din viata ei.

-Oh sister, what do you mean you don’t know why you’re suffering in your fairytale ? You miss to create drama. The triangles. The lifestyle, yes, the lifestyle!

The diamonds and the high heels! You wear sunglasses for the 6 am sex, right? Oh, the sex … you miss the sex … that type of sex. The power of having full control and giving full control. Every man a new experience. Every man a new mindfuck. You play for the love of playing, not winning.

This will destroy you in the end.

*

Monoloage cu Veuve:

Cand te pune la perete, iti deschide picioarele si intra in tine cu furie. Intotdeauna barbatii ti-o trag prima data cu un fel de furie, o furie oarecum instinctiva, animalica si pe care o pierd dupa prima noapte.

*

Cum stii ca imatranesti? ma intreaba o prietena la cafea.

-Cand incepi sa iti pierzi din peversitate.

*

Dear, it’s bad if you don’t know who you are, it’s even worst if you don’t know who you want to be.

*

Ma intre daca pot sa fiu arestata daca ma masturbez acum. Sunt 10 ore de zbor si nu cunosc un ”entertainment” mai bun la orice clasa ai zbura.

*

-Stiu ca ma inseli, mi-a spus.

L-am privit ca un vinovat pregatit sa nege tot.

-Stiu ca ma inseli pentru ca mirosi altfel si asculti un alt fel de muzica.

Personal

Luna Noua


Niciun comentariu

Cand ajungi sa comanzi cu FoodPanda de la restaurantul din fata cladirii unde traiesti…

Ma musca un sentiment de vinovatie. Ma gandesc ca sunt ”totally non grounded”.

Oare de ce ne simtim vinovati, ma intreb?

Traiesc un film dar din cand in cand filmul e intrerupt de un anunt publicitar. Asa as descrie acest moment.

I domesticated a hunter. #confession

Ink

həʊm


2 comentarii

5.15 am Cafea la filtru, facuta cu apa minerala (nu am apa plata) si o limonada. Nu am nici dulceata nici dried dates, dar imi amintesc ca am o cutie cu macaron de la Paul pe care am luat-o cand am plecat de la aeroport.

In frigider am o sticla mica de sampanie si o un borcan de capsuni inghetate in congelator.

In dulapiorul din bucatarie, o cutiuta cu putina iarba.

Miroase a rapita umeda, tei si liliac amestecat cu praf.

M-am intors in Romania.

Personal

un caiet nou


19 comentarii

Cand am deschis cufarul cu toate secretele mele, mai bine spus acest blog, am avut un mini atac de panica. De cand nu am mai fost aici? S-au schimbat toate settings-urile, imi e totul strain si nou. You’re using the new editor. Switch to classic mode.

Nimic nu imbatraneste mai tare decat incapatanarea proasta in favoarea  obisnuintei. Iubitul meu din Londra, (ce om important in viata mea si cat de putin am scris despre el) cu 16 ani mai in varsta decat mine pe buletin si cu 16 ani mai tanar in suflet, mi-a spus mereu sa ma inconjur de oameni tineri ca sa nu uit pulsul vietii. Sa imbratisez tot ce e nou, ca doar asa pot sfida timpul. Switch to classic mode? Nu.

Nu cred ca sunt cu nimeni mai intima decat sunt cu toti strainii care imi citesc blogul. Nu ma cunoaste nimeni mai bine decat cei care deschid adresa asta si imi intra in ganduri, poftiti de invitatia unui blog public. Unii din voi intrati aici cu delicatete altii cu bocancii murdari, unii imi spuneti multe, altii nu imi spuneti nimic, unii ma credeti desteapta, altii o curva proasta. Adevarul e undeva in toate.

Am visat azi noapte ca stau la masa cu toti oamenii care mi-au citit blogul. M-am trezit speriata. Iar acum confuza, ca nu recunosc nimic.

Blogul asta apare in viitor ca ceva lasat in trecut.

Sigur asta e jurnalul meu? 

Doar fericirea si dragostea ma impiedica sa scriu. Pentru ca nu sunt scriitoare si sunt limitata doar la viata mea, nu am nici o scapare cand cad intr-una din starile astea sau cand sunt intre ele. Vreau sa scriu azi pentru mine si numai pentru mine. Nu vreau sa scriu pentru oamenii cu care am cinat aseara in vis. Vreau sa rastorn adevarul in cuvinte ca sa nu ma mai sperie propriul meu jurnal.

Exista un motiv pentru care toate insemnarile mele din ultimii (doi? trei?) ani nu au nici inceput, nici sens, nici continuitate. Refuz sa scriu despre acest adevar absolut pe care il traiesc. Refuz sa il recunosc. Pentru ca sunt intima aici si goala, mi-e frica ca daca il scriu e adevarat.

Voi scrie de acum ca si cum incep un caiet nou. Asta faceam inainte cand scriam cu stiloul si nu cu tastele. Asta faceam inainte cand ii ascundeam jurnalului, confesiuni. Lasam caietul vechi, fara explicatii, si incepeam unul nou.

Viata mea nu trebuie sa aiba sens pentru nimeni, decat pentru mine.

G.